AQVILA: Parcul Circului şi măscăricii Statului

Născut şi crescut pe partea „viloaselor”, cunosc istoria Parcului Circului de-a fir a păr de câteva decenii bune. A fost punctul de referinţă al zonei Lacul Tei - Barbu Văcărescu - Ştefan cel Mare, deşi, cu timpul, au dispărut din peisaj „accesoriile” ce-i completau personalitatea: Bdul Lacul Tei a fost sărăcit de scuarul floral de pe mijloc; troleibuzele 88 şi 98, ambele cu trecere prin centrul Capitalei, au fost scoase definitiv din traseu; trenul marfar de pe fosta linie a tramvaiului 9 a trecut şi el în uitare; mahalaua s-a modernizat, iar ţigănimea şi-a luat zborul. Totuşi, poate că cea mai neghioabă intervenţie a minţii umane în ansamblul parcului s-a răsfrânt exact asupra…Circului, a cărui cupolă, cunoscută şi răscunoscută în ţară şi în lume a fi albastră, a devenit…argintie, culoare ce, practic, a transparentizat arhitectura clădirii într-un peisaj dominat, în prezent, de construcţii mult prea înalte.

Chiar şi aşa, fostul Circ de Stat, revenit la titulatura Globus după Revoluţie, concepţia arhitecţilor Nicolae Porumbescu, Nicolae Pruncu, Constantin Rulea, captivează, mai ales cu acoperişul său asemănător unei umbrele deschise. Asta doar dacă mai ai un unghi de unde să-l priveşti în toată splendoarea sa, dat fiind faptul că din cele două alei majore una a fost retrocedată şi înţărcuită, iar cea principală, dinspre Şoseaua Ştefan cel Mare, a fost împopoţonată cu panouri publicitare uriaşe ori cu alte auireli ce dau ca şaua pe vacă, în speţă fântâna arteziană, goală, jegoasă şi ciobită, precum un lighean în bătătură.

Cu ceva noroc şi ochi de şoim poate veţi deduce măcar unde este Circul.

Totuşi, în prim-plan, fântâna devenită pişoar tronează implacabil în peisaj.

Probă de geniu la Primărie şi slalom forţat pentru pietoni

pe trotuarul din Ştefan cel Mare. Taxiul este doar etalonul nesimţirii.

Mai mult decât atât, de parcă mascarea Circului nu ar fi fost suficientă, creierii subdezvoltaţi ai edililor veniţi de la coada vacii, posibil nebune, s-au făcut de circotecă (să păstrez nota tematică) şi pe trotuarul din Ştefan cel Mare, unde, efectiv, au gâtuit circulaţia pietonală, chiar între două pasaje palid marcate pentru traversare.

Ideile creţe n-au odihnă, iar bătaia de joc a debutat cu o nouă stagiune în Parcul Circului: monumentul executat din bronz „Prinţul Rainier al III-lea de Monaco”, un proiect despre care nu s-a ştiut nimic la nivelul plebeilor, dar numai al cărui soclu, din granit, are un diametru de şapte metri şi care, per total, ar avea un preţ de cost de circa 8,5 milioane de lei. Băi, eşti nebun?

Şmecheria, cu iz de Oprescu, probabil că n-ar fi încins spiritul civic atât de tare încât să aducă lumea la proteste, chit că nimeni nu poate explica cam (cacofonie intenţionată) cu ce bucurii a procopsit România fostul monarh de Monaco. Revolta localnicilor s-a declanşat în momentul în care pe cea mai mare şi cea mai frumoasă pajişte a parcului a fost delimitat şi împrejmuit spaţiul alocat monumentului ce-l va omagia pe creatorul Festivalului Internațional de Circ din Monte Carlo. Tot este bine că marţafoilor de la Primărie nu le-a dat prin cap să amplaseze ansamblul artistic taman pe locul minunatei magnolii, blazonul parcului. De ce nu s-or fi dus cu statuia lu’ peşte pe scuarul aleii centrale, pe locul unui ceas de toată jena, copia nefericită a celui de la Geneva, dar care înghite o gălăgie de bani pentru întreţinere, toaletare şi schimbat panseluţe,…nu se ştie!

Şi încă ceva, măscăricilor! Dacă tot v-a lovit simţul estetic şi aţi dat în patima statuilor, nu s-a găsit vreo personalitate românească din istoria arenei româneşti care să-şi merite nemurirea într-un bloc de piatră, chiar acolo, lângă Cupolă? Mă gândesc la cel ce a pus prima cărămidă la temelia Circului în România, Theodor Sidoli, italianul stabilit trup şi suflet în ţara noastră cu mai bine de 150 de ani în urmă (1864), ori la Aurel Iozif, celebrul Iozefini, cel mai mare iluzionist al ţării şi fost director al Circului de Stat peste două decenii, instituţie în slujba căreia a lucrat încă de la înfiinţare.

Pupaţi-i în cur pe alţii, că de-ai noştri s-a ales praful!